Incotro merg?[3]

Si niciodata n-o sa inteleg de ce oamenii sunt atat de materialisti.Adica, inteleg ca e criza financiara si oamenii devin zgarciti si toti se inchid in carapacea lor sa nu imparta cu tine punga de chipsuri, dar cand e vorba de fiul/fiica ta, cum poti fii zgarcit?in fine...sa n-o lungesc.
Eram in piata cu mama si cu sor-mea, ele s-au dus sa cumpere suc pt sor-mea, eu am ramas undeva la marginea pietei.Ma uitam la toata lumea si la cat de ignoranti sunt comparatorii.Iti dai seama cat muncesc saracii oameni, pe arsita aia ei sapa si plivesc pamanturile alea in care cresc cartofi, cat se chinuie sa ajute rosile sa creasca, sa nu se rupa crengile de la prea multa greutate, sa le stropeasca, cand le culeg, pe caldurile alea, cand e seceta, le uda...P'orma le duc in piata si le vand ignorantilor birocrati, tzaranilor [in adevaratul sens al cuvantului] care nu apreciaza munca celorlalti.Habar n-au prin ce trec saracii si inca fac si figur ca ceapa costa prea mult si saracu' sa mai lase din pret.Da-te la dracu de fraer nerecunoscator!
Te intrebi unde-mi sunt gandurile de dinainte care ma macina si-mi rastoarna totul din jur? Hehe, chiar...cand ma gandesc iar la asta e ca si cum sar dintr-un avion fara parasuta si stau p'orma si ma gandesc oare unde mi-a fost capu'.De ce am sarit?Poate pentru ca sa scap de presiune.Ma macina, ma roade, ma arunca intr-o groapa cu urzici, dar in timp ce ma doare, zambesc.Zambesc necontrolat, respir greu si tremur.
Privesc spre un pod, in gol, simt miros de pamant ud, de iarba proaspat taiata, cum urca spre cer si-mi amintesc de...persoana respectiva.Incepe sa ma bantuie din nou, dar zambesc.Nu stiu de ce se invarte in capul meu, nu stiu ce simt eu, nu-mi dau seama de nimic, stiu doar ca ma obsedeaza.
E totusi amuzant.E dragut...e totul.SHIT!!!

Ca sa nu zici ca sunt si eu zgarcita, check this out.:)