luni, 7 septembrie 2009

Incotro merg?[1]

Mi-am pus apa la fiert, vreau o cafea tare cu un varf de lingurita de zahar.O las sa se raceasca.Fara sa vreau doar ca am uitat de ea.Am facut un dus, ma duc pana la doctor sa vad ce am de nu-mi mai trece tusea.Mi-a dat 3 feluri de medicamente, le iau din 8 in 8 ore.Incep sa-mi pierd gustul pt orice mananc sau beau.Prea multe pastile.Ma duc in delir.E o senzatie destul de ciudata, unica!
In drum spre doctor am vazut pe partea cealalta a strazii mele un grup de incompetenti care sapa de vreo saptamana parculetul ala din fata unui bloc dupa o conducta.Binenteles ca la ora 9 dimineata eram doar eu si ei pe strada.E inca vacanta si e normal ca lumea sa doarma.Binenteles ca odata ce m-au vazut fraerii aia analfabeti s-au apucat sa fluiere si sa pasaie, nu-i bag in seama, nu ma cobor, merg mai departe.Imi vine in minte iar treaba despre care nu stiu ce sa spun.Lucrul ce ma obsedeaza.De ce?Aici chiar nu e nimic ce sa-mi aminteasca de persoana respectiva.Dar totusi mi se duce mintea in partea aia.E nasol dar e frumos.Destul de ciudat dar amuzant.E un sentiment placut si apasator, stresant si linistitor.Nici eu nu stiu.Ma intorc acasa, imi fac un ceiuc, citesc, ascult muzica buna, doar asa put uita pentru un moment.Si intr-adevar pierd notiunea timpului.Ma pierd undeva in balconul meu si singura care imi tine companie e persoana mea, singura caldura ce o simt langa mine e caldura canii cu ceai.Uneori simt nevoia caldurii cuiva, imbratisare calda, care e intotdeauna placuta, plapanda, dar dupa aia ma simt mult mai vulnerabila.Nu e bine.Ma ascund mai departe, imi beau ceaiul, inchid ochii si totul se schimba.Pot visa dincolo de rahaturile in care sunt.Pot sa vad dincolo, pot sa vad ceva ce doar eu imi doresc sa vad.O tinere de mana, una calda.O privire, un zambet, un ghiont.
Apoi ma trezesc la realitate, ma uit in jur si uite-o pe sor-mea.Ma roaga sa-i desfac sucul.Ma striga mama sa merg sa mananc.I-as spune mamei mele despre toate astea dar la ea totul se rezuma la 'Esti nebuna.Nu pleci odata la facultate sa ma scap de tine?!!' si binenteles ca nu am parte de intelegere si caldura din partea ei.Cred ca de asta o caut acum atat.

Un comentariu:

  1. uau! asa e si mama. urasc cestiunile astea! tot timpul te imbie sa le zici ce te apasa si atunci cand o faci juri ca nu ai sa mai faci asemenea greseala veci veci veci... ori fac tam tam de ce le zici ori te intreaba amabil daca nu iti faci mai repede teleportarea la faculta... doamne!

    RăspundețiȘtergere